Schimbări
miercuri, 17 noiembrie 2010
Dimineață de dimineață, ceața coboară ușor de pe colinele Bolognei către oraș, inundând plumburiu străzile înguste mărginite de clădiri bătrâne cât timpul. Atmosfera pare desprinsă din descrierile lui Umberto Eco unde, la adăpostul ceții, care învelește amniotic totul, te simți cumva protejat. Atât în afară, cât și înăuntru, senzația este de univers căptușit, construit în linii curbe, unghiuri largi și ascuțimi care, în lipsa oricărei tensiuni, încep să rotunjească.
Această stare prelungită zile, săptămâni la rând, mi-au dat răgazul să îmi întipăresc bine în minte locurile, stările și oamenii din jur și toate lucrurile ce se află între ele, unindu-le. Le-am privit așa cum privești un peisaj care rămâne așa pentru ultima oară; știi că va fi inundat de ploi, răvășit de furtună iar la sfârșit nimic din ce-ți era familiar nu va mai fi la fel. Niște cuvinte de dincolo de mine mi-au venit obsesiv în minte în această perioadă, așteptând parcă momentul să fie rostite: A change is gonna come.
Gândurile și intențiile au zburat peste tot de-a lungul hărții și puțin a lipsit să fi scris aceste rânduri în drumul spre o cabană din Alpi, unde mi-aș fi petrecut următoarea jumătate de an - sau în vreunul din marile orașe ale nordului. Timpul pare să mai aibă, încă, răbdare cu mine, cu noi și cu casa albastră de pe Îngerilor, iar fiecare zi petrecută aici pare o zi în plus, un soi de concesie, un soi de câștig.
Voi scrie, pe mai departe, despre stările acestei perioade pe colțuri de vederi sau în pagini de jurnal. Despre cum, ani la rând, astfel de schimbări vin de fiecare dată într-o zi de toamnă. Mai exact, într-o zi de octombrie. Într-o zi de octombrie m-am îndrăgostit, într-alta m-am despărțit, într-o zi de octombrie am mers pentru prima oară la facultate. Toamnă era când am decis să înființăm ACTIV-ul, toamnă era și când l-am închis. Într-o zi de toamnă am plecat să străbatem jumătate de țară ca o amplă metaforă a unui marș nupțial.
"Las calles estan ardiendo" cum aud spunându-se în jurul meu. Fiecare astfel de schimbare este un pas mai departe ce vine să hrănească flăcările de pe acele drumuri care te-ar fi dus înapoi... Undeva însă, între timp, s-au pierdut cei care să ne spună că și înainte drumurile sunt cuprinse de flăcări.
9 comentarii:
Si la mine, toate schimbarile mari de pana acum s-a petrecut in octombrie... fie bune, fie rele. Asa se face ca octombrie e dulce-amar. :)
la adăpostul ceții, care învelește amniotic totul, te simți cumva protejat...exact senzatia pe care o am si eu in raport cu ceata, nefiind sofer, cu atat mai putin pilot, mi-e tare draga. parca ai publicat tu la un moment dat un articol de-al lui Eco despre nebbia.
Barcelona copleseste prin claritate, ceata inca nu am vazut, nori si ploaie extrem de rar.
Focul lumineaza caile.
Adina, nici nu stiu daca or mai exista alegeri sau schimbari rele. Pana ajung la ultima lor consecinta, raman cumva fluide.
Ai dreptate, octombrie e mereu dulce-amar. Ma bucur ca nu sunt singurul care o stie. :)
Antoaneta, atunci cand gasesc articole sau mici eseuri care imi plac si despre care stiu cu siguranta ca nu apuca sa mai fie traduse si in alte limbi (cu atat mai putin in romana), le traduc si le pun pe blog. Cum a fost textul lui Eco despre ceata sau cel al lui Severgini despre cele 7 tipuri de emigranti.
Revenind, am de a face aici la Bologna mai mult cu scarnebbia decat cu nebbia, deci cu un soi de ceata care nu e chiar ceata, un soi de ploaie care nu e chiar ploaie, dar totul are aceeasi culoare plumbrie, die ca te uiti sus sau in fata. In ciuda unor lamentantari ocazionale, imi place totusi acest tip de vreme si atmosfera.
Desi mi-ar place cu siguranta si atmosfera mediteraneana a Barcelonei sau a oricaui alt mare oras de-a lungul coastei, fie Genova, Marsilia, Valencia sau Montpellier.
Unele cai ajung sa fie mistuite.
Timpul...e timp.Se scurge in inconstienta. Schimbarile din cate am observat se produc in special toamna. Si tocmai ceata, ploile si toate elementele acestui anotimp, te fac sa meditezi si sa retraiesti anumite ipostaze care au fost marcante!
Desi esti departe de plaiurile romanesti, iti etalezi ideile foarte frumos intr-o maniera specifica unui "autor roman"!! :)
Intre timp a inceput sa ninga, a inceput jocul codurilor in culori, a blocajelor in trafic, a nervilor la pamant si tot asa. Timpul merge mai departe, fiecare incearca sa faca cat mai multe cu cat mai putin si cat mai repede, iar... "in loc de soare, amintiri amestecate-ncet".
Exact:)!
Trimiteţi un comentariu