Extraordinarul

Are un nume.

"Se remarcă întotdeauna, oriunde ar fi. Dar nu o face spectaculos, ostentativ, ci timid și elegant, dar totuși viguros. Mi-a atras atenția o anumită gingășie în felul ei de a fi. Felul în care te privește, îți vorbește, felul în care se descoperă și se deschide. Are un fel al ei care face ca totul să fie fluid: întâmplările, oamenii, viața însăși pare un uriaș văl de mătase în care ea se ascunde, cu care se joacă, în care se înfofolește sau cu care dansează.

Au trecut, printre noi, doi ani de la ultima întâlnire. Timp în care fiecare și-a dus luptele, și-a proiectat speranțele pe lucruri și oameni care s-au dovedit iluzii, am încercat deopotrivă și, pe alocuri, am eșuat în marile noastre gesturi și proiecte. Va fi o întâlnire între doi oameni încercați, dar în continuare întregi, visători și liberi.

Peste câteva săptămâni, ne vom întâlni la Roma. Va fi grozav!"