Nomad

Tot ce am este alaturi de mine

Am prieteni imprastiati in intreaga Europa, de care ma despart luni si ani si mii de kilometri, dar de care ma apropie momente in care am urlat de bucurie si impreuna cu care am facut ca timpul sa ramana pe loc, cu care am cucerit locuri si oameni, si alaturi de care am creat povesti incredibile alergand pe contrasens; oameni alaturi de care am plans la despartire, nestiind cum, unde sau cand ne vom vedea data viitoare. Oameni cu care impartasesc aceleasi amintiri, aceeasi geografie si acelasi drum, chiar daca diferit. Suntem prieteni carora destinul le-a ramas dator; asta ma face sa le simt mai usor lipsa, asta ma face sa simt ca ei sunt cel mai important lucru din putinele pe care le am.

Intr-un colier facut din sfoara si scoici, am marea alaturi de mine. Am imaginea unui far care coloreaza valurile in fiecare seara, am visele mele care duc din ce in ce mai departe si care par din ce in ce mai firesti. Am adverbe in care incape intreaga mea viata afectiva; un atunci si un acolo dinspre care vin, un atunci si un acolo spre care ma indrept si, intre ele, nostalgii pe care le tratez cu apa sarata si nisip.

Am o geanta in spate si un troller in portbagaj in care incap toate lucrurile de care am nevoie. Am o camera de hotel, o harta si o autostradea care ma duce oriunde as avea curaj sa plec si un caiet de insemnari in care sta scris, in diferite chipuri, paradoxul de a ma simti acasa cand sunt totusi atat de departe.

Am imaginea locurilor in care am fost, am imaginea locurilor in care ma voi afla si devin mai mult pe zi ce trece nomadul care visam candva sa devin. Si am un mesaj in care mi se spune: "Vai avanti! Sempre. Ovunque." Mergi mai departe. Intotdeauna. Oriunde.

Am, dincolo de toate, nevoia si iubirea de libertate. Mi se spune ca sunt iremediabil, ca nu as mai putea fi niciodata altfel. Ca din goana asta exploziva si extraordinara nu ma voi mai opri niciodata.

Semnez in fals la aceste cuvinte. Pentru a fi liber nu ai nevoie de nici unul din aceste lucruri pe care eu unul le-am capatat de-a lungul drumului. Incertitudinile, visele, curajul si doua brate impreunate in jurul trupului intr-o imbratisare, astea sunt singurele lucruri de care avem, oricare dintre noi, nevoie. Libertatea, iubirea, Proiectul si toate consecintele lor vin, apoi, de la sine.

Trebuie doar sa inchizi ochii si sa zambesti, ca intr-un sarut. Acum si asa se poate vorbi despre nomazii deveniti sedentari, care au creat lumea la inceputurile ei. Si care ne vor chema, candva, pe fiecare dintre noi, sa facem acelasi lucru la randul nostru.

O minha vida,
Minha membembe
Minha ladeira