Plaja

Mi-au lipsit. Mi-a lipsit mirosul ușor înțepător și amărui al algelor. Mi-a lipsit nisipul umed sub tălpi. Plimbările lungi cu încălțările într-o mână și pălăria în cealaltă. Întâlnirea cu mine, în absența neliniștii, temerilor și îndoielii. Vizitând insulele Galapagos, Darwin descria viețuitoarele plajei ca fiind lipsite de orice sistem de apărare dintr-un motiv simplu: nu există prădători. De unde și sentimentul meu de siguranță. Mi-au lipsit imaginea bărcilor cu vele în larg,poveștile necunoscute ale celor câțiva străini pe lângă care trec, precum și a celorlalte lucruri abandonate de valuri pe plajă, venite din cine știe ce loc, sfârșind cine știe unde... Imaginea unui apus aprins, acolo unde o lume se sfârșește pe apă și o alta începe pe uscat. O veche amintire cu acea noapte când, la lumina lumânării, priveam marea răvășită de furtună când fulgerele aprindeau valurile în depărtări și aveam trupul ud, gustul sărat, același nisip umed sub tălpi și când eram, în felul meu, fericit.

Când au fost să treacă și cele din urmă ceasuri rele, am aflat că mă voi întoarce, din nou, la Ravenna - pe care nici eu nu știu cum am ajuns să o iubesc. Iar mesajul primit recent își găsește încă o dată confirmarea: la vida es una tombola. O altă poveste, lungă, complicată, cu încercări de tot soiul va începe cu vara asta, pe care o voi petrece, cât de mult voi putea, pe plajă.