Numărătoarea inversă

I've been walking around in a sort of daze for two weeks. And everywhere I go, planes, trains, restaurants, meetings, I find myself scribbling something down...

E liniște. Mă uit în jurul meu și atmosfera este cea care era cândva acasă, în vremurile bune: căni de cafea pline pe jumătate, scrumiere improvizate la tot pasul, cărți uitate deschise, cursuri pătate de cafea, sticle de bere abandonate, idei scrise pe un colț de hârtie și lipite de frigider. Au revenit acele insomnii pe care le aveam doar în verile când fugăream timpul între proiecte și nopți pe tren și după-amieze pe plajă și când găseam vreme să mai uit și de mine, să mă abandonez. Este deja o săptămână încheiată în care scriu până la răsărit, ca apoi să arunc totul la coș și să o iau a doua seară de la capăt, încercând să pun ordine în tot ce va fi. După o tăcere care a durat prea mult, am început să definesc contururile marelui proiect care va urma.

E liniște, iar obstacolele sunt din ce în ce mai puține. Libertatea își ia partea care i se cuvine din ceea ce va urma și din voința de a merge mai departe, de a merge în alt loc, de a face altceva, în alt fel. Echilibrul nu se mai găsește în geografie, dacă s-o fi găsit vreodată, ci în acei puțini oameni, în momentele și în dialogul cu ei. Alături și împreună cu ei se vor da bătăiile care vor urma, împreună vom pierde sau vom câștiga. Deocamdată, însă, avem fiecare parte de liniștea sa.

E liniștea dinaintea unui nou început. Sunt acele momente când știi ce va urma, însă nu poți ști cum se va încheia totul, cât de mari vor fi provocările, cât de greu va fi să treci de ele, ce va arunca imprevizibilul în direcția ta și cum va arăta totul la sfârșit.

Chiar dacă e liniște, îmi vin în minte imnurile și cuvintele celor care vor fi plecat fără să se mai întoarcă înapoi. Agamemnon care și-a sacrificat fiul, invocând astfel vânturile ce aveau să îi poarte navele spre război. Cuvintele lui Codrescu la o universitate din Texas, în urmă cu câțiva ani, spunându-le proaspeților absolvenți să plece în lume, să apuce să o cunoască înainte de a încerca să o facă mai bună, amintindu-le că singurele lucruri de care vor avea nevoie de acum înainte vor fi doar apa și curajul.

De ceva vreme a început numărătoarea inversă și liniștea din jurul meu trădează încordarea care se acumulează într-un resort ascuns ce se va elibera în curând. Cum va fi? E greu de spus, însă totul va începe cu un viraj spectaculos și o definitvă schimbare de statut: international activist and adventurer.

Screw it. It's game time. Let's go.