Outlasting

După-amiezele însorite cu ferestrele acoperite pe jumătate trec, în acest mic oraș, molcom și lent, fie în fața unei cești de ceai cu lapte, de care am învățat de curând să mă bucur, fie în lungi plimbări prin grădinile suspendate bine ascunse între pereții unei vechi cetăți medievale.

Astfel de momente contribuie, fiecare în parte, la această liniște interioară. Mă rătăcesc în senzația că aceasta este doar un fragment dintr-un întreg mai amplu din care am lipsit prea mult, prea des în ultima vreme.

Pentru un timp, parte din mine va rămâne suspendată într-o astfel de stare, în timp ce de cealaltă parte a lucrurilor, în concret, se înmulțesc semnele luptei, ale războiului care pare a sfârși această călătorie. Ah, vechile povești ale celor care compuneau prin călătoriile lor istoria pământurilor pe care călcau și, odată încheiată, erau pregătiți pentru a-și face propriul lor trib.

Tot ce se întâmplă acum și de acum înainte, de o parte și de alta a concretului, e legat de un mai mult, un mai bine, un mai aproape... Something that will outstand and outlast us.