"Occupy". Ce lipseste.

Pe 15 octombrie, miscarea "Occupy Wall Street" s-a extins, din districtul financiar al New York-ului, in 945 de orase din intreaga lume. Atunci a devenit un fenomen global care nu se revendica, cum gresit au spus unii, de la "primavara araba", ci de la protestelele de la sfarsitul anilor '60. Atunci, ca si acum, se incerca redefinirea in mod esential a raportului dintre cetatean si stat, a contractului social, oricare ar fi acest stat si oricare ar fi forma sa de guvernamant.

Come get 'round people, wherever you roam

Acest fenomen care incepe, in sfarsit, sa se coaguleze a inceput inaintea crizei economice actuale. A inceput in 2005, atunci cand in Franta moartea a doi tineri maghrebieni urmariti de politie a provocat proteste de strada care au durat luni intregi. Cei care au interpretat mai in profunzime evenimentele de atunci au vorbit despre o criza a modelului social francez, care a continuat cu protestele de la Sorbona in februarie-aprilie 2006.

In Grecia, in decembrie 2008, Alex Grigoropoulus a fost ucis de doi politisti. Protestele care au urmat in Salonic si Atena au durat luni intregi. Tinerii de la Atena cereau in 2008, ceea ce cer acum tinerii din New York: ca statul sa serveasca intereselor cetatenilor si nu viceversa. Cronologic a urmat, apoi, valul revolutiilor din lumea araba, iar aici trebuie spus ca exista o diferenta esentiala intre "primavara araba" si miscarea "Occupy". Daca cea dintai este indreptata impotriva regimului, cea din urma este indreptata impotriva sistemului. Protestele "indignatilor" din Spania au fost urmate de violentele de anul acesta din Londra, care (desi minimalizate, deoarece au fost initiate ca si in Franta, de emigranti) sunt semnele aceluiasi sindrom: un model social aflat in criza.

Come writers and critics who prophesize with your pen

Ceea ce lipseste miscarii "Occupy" sunt revendicarile. Deci substanta, ideea, platforma, doctrina. Redefinirea contractului social cere raspunsul la doua intrebari: cine suntem noi si cine este statul. Cate din libertatile noastre oferim statului si in schimbul a ce? Ce ne ofera acesta in raport cu ceea ce oferim?

Dincolo de asta, stim cine sunt responsabilii actualei crize economice. Statele insasi, mai precis cei care formuleaza politicile economice si fiscale nationale, si nu cei 1% care stiu sa profite de pe urma lor. Datorita lor a fost posibila criza sub-prime in 2008 si criza datoriilor suverane acum, permitand indatorarea peste limitele capacitatii de plata. Aici se afla problema, tot aici se va afla si raspunsul, si anume in retragerea statului din economie.

Come senators, congressmen, please heed the call,/Don't stand in the doorway, don't block up the hall

Pana cand acest lucru se va intampla, asteptam ca Nobelul in economie sa se ofere solutiilor care vin sa imbunatateasca actualul sistem capitalist (vezi articol), si nu celor care creaza taxe suplimentare, cum ar fi taxa pe tranzactii financiare - care este pur si simplu un scandal.

Miscarea "Occupy" a devenit deja un fenomen global. Iar cei care urmaresc atent agenda publica internationala stiu ca in urmatorii ani, doua vor fi marile teme care vor fi dezbatute: critica sistemului capitalist si drepturile femeilor in lume. Pregatiti-va, de aceea, corturile, chitarile si pungile de marijuana: the 60's are back. And they're here to stay.