O Românie

duminică, 29 iulie 2012

România reală și concretă este aceeași de acum câțiva ani, de când am părăsit-o. Și este la fel de cine știe când... Se trăiește pe mai departe în izolare și nu în comunitate, în enclavă și nu în cetate, fiecare în micul său grup cu ai săi, într-o nesfârșită insuficiență. O tristețe spartă în milioane de singurătăți, cum ar numi-o Octavian Paler.
Acestei Românii îi propun, însă, o alta. Un loc cu o localizare vagă, cu o geografie imprecizată, însă departe de centru (încă nu ne-am vindecat de boala asta de a locui cu toții în viespar), departe de gâfâiala extenuantă a fugii după detaliu și nimic. Acolo unde se respiră relaxat și se zâmbește liber. O Românie diferită, a traiului boieresc, îmbogățit adică de farmecul de cafenea al muzicii și a poeziilor rostite în gând. Și mulțumirea unei generozități care îți este recompensată pe măsură ce oferi. O Românie sustrasă timpului, fără un atunci și aici propriu. O atmosferă pe care o cream cândva, toți câți eram, din vălătuci de fum de țigară, din aburi de alcool și de cafea, în serile târzii ale orgasmelor interzise. O atmosferă de cenacluri fie acasă, fie în anticariatele lui Grumăzescu în Iași. Farmecul mic burghez cu care îi savuram pe Brumaru, pe Geo Dumitrescu, pe Dinescu, pe Eminescu chiar (pe care l-am descoperit din nou cu toții pe la 25 de ani). Din această Românie nu lipsește desigur nici aerul de mahala și nici muzica deținuților (o corespondență a jazz-ului american, pentru cine poate înțelege). Și veșnic neuitatele seri de iarnă din Copou când compuneam ad-hoc poezii împreună, luând drept cadență ritmul pașilor noștri prin zăpadă.
O astfel de Românie, autentică, viguroasă și vie încă, este preferabilă în orice caz României reale și concrete, care se joacă în idei puține și în cuvinte bătătorite, în care se vorbește doar despre neșansă, referendum, rău mai mic și, cu voia dumneavoastră, despre căpșunari...

2 comentarii:

Haiawatha spunea...

Nu ai revenit amice doar la scrisul pe blog, ai revenit insa si in spirit si in scriitura, lucru care ma rasfanta!
Aseara am baut o feteasca romaneasca si patinam oarecum pe acelasi ideii... Romania nu mai e demult un loc, o constructie politica, geografica, sau economica, cel putin nu pentru noi!

S-a intors la modul ei originar de a fi, o idee nascuta undeva intre Paris si Berlin, in mintille si scriitura unor tineri boieri romani!

A. spunea...

Batrane, nu-mi ramane altceva de facut decat sa imi ridic palaria si sa ma aplec... Impecabil! Este cea mai buna definitie pe care o puteai da Romaniei.

  © Blogger templates Newspaper by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP