Vara promisa

joi, 12 iulie 2012

Chiar daca mai greu in ultima vreme, insa reusesc inca sa ma transpun in acea stare care trece dincolo de imediat, care sparge dictatura lui acum si aici, acea stare in care imi gasesc echilibrul interior, odata ce reusesc sa vad din nou lucrurile nu de la nivelul detaliului, ci de la nivelul planului general. Mai mult decat echilibrul interior, gasesc gratia din mine insumi care, odata urmarindu-i filonul, reuseste sa ma faca sa simt noi emotii. In ultima vreme reusesc sa fac asta prin muzica. 
Starea pe care o am, uneori, atunci cand ating violoncelul cu genunchii si mai apoi cu pieptul, aproape in dreptul inimii. Cand coatele sunt lasate sa cada, facand unghi drept cu solul, cand fara a-l apasa prea mult, arcusul incepe sa alunece pe corzi. Sol-Re-Si-La-Si-Re-Si-Re, Sol-Mi-Do-Si-Mi-Si-Mi... Atunci cand primele note din Preludiul in Sol major de Bach, in forma lor aproape perfecta, vibreaza in cutia de rezonanta a violoncelului si apoi (si asta este cea mai minunata senzatie) in propria cutie toracica. Sunetul incepe ca miscare devine, apoi pneuma si, intr-un final, anima. Si apoi visarea, zborul... De unde deplina stare de echilibru si calm interior, de unde descoperirea gratiei din tine insuti... 



Bucuriile acestei veri au avut mult de-a face - pana acum, cel putin - cu muzica. Ma intorc greu la destinatiile care nu mi-au placut. Intaia oara am vizitat Milano din curiozitate. A doua oara pentru un interviu la Emergency si, ultima oara, saptamana trecuta. La concertul atat de mult asteptat al celor de la Red Hot Chili Peppers. A fost o explozie de bucurie si de energie, sau cel putin asa am simtit-o eu si putini alti cativa, pentru care seara aceea a fost si a ramas speciala si unica, unul din acele momente de povestit la nepoti cand esti batran. Si le-am simtit, intreaga seara, lipsa prietenilor care ne-am promis ca vom fi impreuna la un asemenea concert... Trag insa nadejde ca timpul si prietenia isi vor urma cursul lor firesc si ne vor aduce, mai degraba mai devreme decat mai  tarziu, impreuna sa traim un moment similar acestuia...



Ca sa nu o deochi, nu am spus-o cu voce tare, insa aceasta este acea vara promisa pe care o astept de atat de mult timp... O bezmetica ratacire cu amenintari, pericole si pierderi la tot pasul, cu regasiri in stari si momente neasteptate, cu bucurii urlate in gura mare, printre care si promisiunea ca se pleaca din nou. Lumea intreaga se misca iarasi si lucruri stau din nou sa cada pentru a fi construite altele in locul lor. Si dupa trei ani in care am lasat totul balta si am luat totul mereu de la inceput, din nou si din nou, la nesfarsit, in acea furie cu care cautam sa uit si sa fiu uitat, mi-am promis ca de aceasta data sa iau cu mine tot ce pot cara din lumea mea veche in cea noua. De aceea, in cateva zile, ma intorc de unde am plecat. Acasa. In Romania.

7 comentarii:

Vera spunea...

Vii în România să rămâi? :)

A. spunea...

Când am plecat din România am plecat pentru totdeauna. Am spus-o de atunci prietenilor și cunoscuților și am plătit de la bun început prețul deciziei ăsteia. Mă întorc din când în când, însă doar pentru puțină vreme și doar pentru a merge mai departe...

Haiawatha spunea...

Amice bine ai revenit printre vii virtuali! Cuvintele si muzica ta lipseau si mai ales, ingrijorau!

Despre plecare, dap, e mereu privind inainte! Niciodata inapoi, inapoi nu mai e nimic, demult s-au ars puntile!

A. spunea...

>:D<
De-asta sunt buni prietenii buni: îți întind un braț salvator, îți redresează perspectiva, te ajută să nu uiți ce e cu adevărat important... :)

V spunea...

Dragut. Eu am intalnire cu Anthony si baietii la Bucuresti.
O imbratisare.

A. spunea...

:) Am foarte multi cunoscuti care vor fi in august la concertul lor de la Bucuresti. Din motive care nu tin de mine, nu am sa pot fi si eu.
Enjoy! O imbratisare

  © Blogger templates Newspaper by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP