Radicali liberi

duminică, 29 ianuarie 2017

Bunule Haiawatha,

1. Cuvintele tale îmi aduc aminte de Iașiul tinereții noastre și de Maiakovski care tuna, din străfundul unei cafenele de lângă British Council, că dragostea nu-i rai liniștit. Și, ca și ea, nici noi și nici ceea ce ni se întâmplă nu putem, în mod fundamental, fi altfel. Youth is wasted on the young și dacă am învățat ceva de la Patriche, profesorul de română din liceu, este că această cumințenie tâmpă și așezare la adăpost din fața vieții este a proștilor. Iar lumea asta nu a fost făcută pentru proști. 
Niciodată, până mai târziu în viață, nu am mai găsit un mentor de calibrul lui. Dar la cursul meu preferat din facultatea de medicină, am găsit cuvintele tale și cuvintele lui traduse în limbaj fiziologic. Echilibrul va fi întotdeauna dinamic datorită a două lucruri. Primul sunt cei câțiva centimetri lipsă din aria totală a tălpii piciorului. Dacă i-am avea, am putea sta rezemați în propria noastră verticalitate. Al doilea lucru sunt radicalii liberi, niște compuși chimici care propagă, în orice condiții, instabilitate naturală oriunde ea lipsește și sunt puternic implicați în oxidare.
Modul cum pășim în lume și modul în care îmbătrânim în ea, singurele lucruri pe care le putem face cu adevărat în viață, nu au nimic de a face cu așezarea sau cumințenia și au totul de a face cu libertatea. Ca și noi, ca și tot ce ni se întâmplă.

2. În alte timpuri, era o puzderie de zei. Uneori aceeași, dar cu alt nume: Bhaga, Aditi, Mitra, Varuna și, mai ales, Dyaus. Lumea se ruga la cer, iar cerul era marea, și totul era o călătorie, lungă, plină de aventuri și de obstacole. Dinspre un Est, către un Vest. Mai erau apoi și zeii decăzuți, iar al lor era întunericul. 
Numele putea fi Dyaus. Sau putea fi Ulise. Iar Vestul, Vestul putea fi Ithaca.

3. Sunt momente și zile, și stări când este noapte, e ceață și frig peste Ithaca. Întâlnirea lor lung așteptată fost întâlnirea a două umbre a căror siluete s-au iubit cândva, când erau întregi, liberi și împreună. Războiul, călătoriile și trecerea timpului l-au schimbat pe Ulise. În aceeași măsură în care așteptarea, nesiguranța și trecerea timpului au schimbat-o pe Penelopa. Ceea ce îi mai unește este un atunci neprecizat, o amintire pe care încearcă dureros să o resusciteze și privirile lor pierdute, una înapoi spre casă și una înapoi spre port. Este noapte, e ceață și frig peste Ithaca, și asta face din locul ăsta un loc ca oricare altul, un loc pe care l-a mai văzut și din care a mai plecat cândva și din care va pleca, întotdeauna mai departe. 
Plecarea este inevitabilă și așa a fost întotdeauna. Statornicia este legea unei alte lumi, iar soarele va răsări din nou. Ulise va fi din nou ceea ce a fost întotdeauna: copil al haosului, mereu gata de drum și mereu liber.

2 comentarii:

Haiawatha spunea...

Tine sudul Drga A. esti bine!!!

A. spunea...

https://youtu.be/foyixgIVGxU

  © Blogger templates Newspaper by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP